Omul care nu știe să sufere, nu va fi niciodată fericit!
Sfaturi | Viata

Omul care nu știe să sufere, nu va fi niciodată fericit!

iunie 10, 2020

Sunt atât de mulți oameni îngroziți de suferință încât e aproape imposibil să găsești pe cineva care să se bucure de greutățile lui. Culmea ironiei este că nu suferința în sine îi dărâmă pe cei mai mulți ci groaza că vor suferi le induce și mai adânc această stare hipnotică interminabilă. Și da, puțini, foarte puțini oameni știu să sufere pentru ca apoi să poată să fie fericiți!

Cei mai mulți oameni fug de suferință din orgoliu și mândrie! Ei nu suportă să-și imagineze o poziție atât de josnică încât să accepte că au greșit! Sunt oamenii care își păstrează cu orice preț o imagine imaculată depre ei înșiși iar asta se întâmplă doar în capul lor! Din exterior toți îi văd cât sunt de plini de ei și de închistați.

Au impresia că dacă nu-și asumă greșelile toți ceilalți le vor uita și ei vor putea să-și păstreze imaginea intactă. Toate astea cu prețul neputinței de a-și consuma până la final suferința și de a scăpa de o povară eternă. Bucuria pentru ei se transformă într-o altă imagine autoimpusă și de obicei o vor asocia cu un statut social superior, cu o funcție importantă, cu proprietăți luxoase, cu vacanțe scumpe sau cu bunurile materiale pe care le au.

Alții fug din grandomanie! Sunt apropiați de cei din categoria anterioară însă nu doar că nu acceptă că greșesc dar în plus se consideră singurii stăpâni pe viața lor. În sinea lor tot ce li se întâmplă are loc doar pentru că ei așa au permis. Sunt un fel de dumnezei atotțiitori și omnipotenți cărora bucuria li se cuvine din naștere! De obicei își manifestă autoritatea și asupra altora și chiar le gestionează suferințele și bucuriile acestora.

Citesti si   Doar bărbații o să facă asta

Mai puțini dintre ei sunt atât de amorțiți, adică au sufletul gol de orice trăire, încât intensitatea suferințelor cotidiene nu-i mai impresionează cu nimic. Rămân reci până și la cele mai crunte pierderi ale celor din jurul lor și singura speranță pentru ei este să ajungă în cel mai cumplit punct al existenței. Poate acolo vor începe să simtă din nou că trăiesc chiar și prin efectul greu de suportat al chinurilor din viața lor.

Alții nu știu să sufere din din cauză că îi urăsc pe cei fericiți! Ei adoră să urască, au îmbrățișat ura de mult și nu mai vor să o piardă. Ura e tot ceea ce mai au și singurul impuls constant care îi stârnește. Dacă nu i-ar mai urâ pe cei fericiți s-ar simți nevoiți să-i susțină, să treacă de partea lor și să renunțe la dușmănie, ranchiună și răzbunare. Alții nu sunt fericiți din lene! S-au obișnuit atât de mult să nu facă nimic pentru viața lor încât nu mai găsesc fericirea în nimic! S-au obișnuit să protesteze și să-și ceară drepturi noi oricând ceva nu mai merge cum se așteptau. În cinstea lui politicaly corect se mulțumesc doar să-și găsească scuze sau să-și amâne orice gest care i-ar aduce mai aproape de fericire.

Citesti si   De ce este bine să-ți lași copilul să se murdărească

O altă categorie destul de mare este formată din cei care stau departe de fericire pe motivul că aceasta va fi urmată de suferință, sau că nu se cuvine să fie fericiți când alții, undeva în lumea asta mare, sunt triști. Este efectul dezastruos al unor religii imbecile și al acțiunii adepților incompetenți care din dorința de stăpânire au manipulat și au răspândit cele mai diavolești sfaturi cu putință.

Alții care nu-și găsesc fericirea sunt cei care o asociază în mod eronat cu ceva din exteriorul lor și pentru că eșuează constant în a o descoperi, nu le rămâne decât să trăiască din entuziasmul unei căutări eterne, în speranța unei descoperiri magice sau din imaginația lor bogată care le permite să trăiască viața pe care și-o doresc și care mereu este limitată de aceeași suferință cotidiană pe care o ocolesc! Preferă căutare cu toate că nici un indiciu nu le-a arătat vreo-dată că fericirea s-ar afla în exterior! Preferă să caute pentru că sunt îngroziți de ce ar putea găsi în interior și un calcul simplu le demonstrează că își permit să mai amâne înfruntarea suferinței .. iar între timp poate au mai mult noroc.

Citesti si   Nu Mai Pierde Timpul!

Ultimii oameni nu-și mai permit să sufere pentru că nu mai știu cum. Sunt atât de străini de simplitatea unui regret sau de o amărâtă responsabilitate încât nu ar ști cum să o gestioneze!

Atunci nu-i mai rămâne omului decât să se revolte și mai mult, să protesteze și să se înfurie, să se răzbune pe toți vinovații imaginari care îi refuză dreptul la fericire, să creeze povești și conspirații, religii și tradiții, să se implice în politici sau să se retragă la fel de furios, deznădăjduit și lipsit de vlagă.

Omul ar fi în stare să facă orice numai să nu fie fericit și doar pentru ca să aibă pentru ce să militeze!

Omul capabil să-și îmbrățișeze suferința nu este doar vrednic de fericire dar este și bogat! Are un suflet mare și o șansă reală să cunoască pacea.

Sursa : Eduard Agachi

 457 total views,  1 views today

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *