Cea mai cumplită lovitură primită de umanitate în era comunicării și a interacțiunii este distanțarea.
Sfaturi | Viata

Cea mai cumplită lovitură primită de umanitate în era comunicării și a interacțiunii este distanțarea.

iunie 10, 2020

Natural sau nu, virusul actual este cea mai grea pedeapsă care arată oamenilor cât de greșit este drumul pe care merg.

Culmea ironiei și a neputinței nici în ultima clipă a ultimului moment de libertate omenirea nu este în stare să înțeleagă realitatea pe care și-a creat-o din prea multă ură, dușmănie, răutate, mânie, mândrie, lăcomie și prostie.

În era vitezei, odată cu dezvoltarea tehnologică s-au amplificat la fel de mult și greșelile oamenilor, s-a mărit distanța dintre suflete și s-a pierdut orice speranță de mai bine. Cine poate defini normalitatea pe care o aveam înainte de pandemie ca fiind normală?

Consumam fără măsură, alergam după orice produs indiferent dacă ne era necesar sau nu, eram înconjurați de mii de oameni pe stradă, în parc, în tramvaie sau avioane, la magazin, la biserică sau la concerte însă nu apucam să le vedem nici măcar privirea!

Ardea pământul pe bucăți și noi nu făceam decât să schimbăm poza la profil și să spunem rugăciuni ca să vină ploaia, apoi după ce totul era bine ieșeam să sărbătorim consumând din nou fără măsură mai mult decât ar fi consumat incendiul pentru încă o săptămână!

Citesti si   Învățarea limbilor străine | Cele mai bune aplicații de învățare a limbilor străine pe care trebuie să le încercați

Oamenii mureau și înainte, mor și acum iar cea mai bună consolare sunt statisticile care arată că și în trecut mureau la fel de mulți!? Sau că majoritatea sufereau și de alte boli grave! Cu ce ne-am îmbunătățit?! Ce am făcut mai bun?

Văd oamenii cum se reîntâlnesc pe stradă și au privirile goale, nu mai știu ce să creadă, nu mai știu pe cine să dea vina și de ce să se mai bucure în viața lor. Mulți își dau seama că nici înainte nu aveau motive de bucurie, iar acum cu atât mai puțin.

Dar vrem din nou libertate! Libertatea nu o poate lua nimeni! În momentul în care te simți îngrădit în orice fel ești deja pierdut. Limitările exterioare nu mai contează. Stau și mă întreb, dacă nu apărea acest virus oare până unde am fi ajuns?!

Îmi dau seama în ce derivă imposibilă se află umanitatea dacă a fost dată peste cap de un lucru atât de mic. Și mai mult decât atât, îmi dau seama în ce direcție catastrofică ne îndreptam! Oameni haotici fără niciun Dumnezeu, alergând bezmetici după nimic!

Citesti si   Toti bărbații sunt niste curvari nenorociti

Drepturi și libertăți! Atât. Nicio obligație, nicio datorie! Ăsta e libertinajul care nu a produs decât haos, iar sărmanul virus e doar o mică cireașă de pe tort. Inventăm conspirații și găsim vinovați într-o goană dementă după senzațional.

Nu știu pe cine și cum va ajuta împlinirea oricărei conspirații sau găsirea unui vinovat! Va schimba asta oare cu ceva lumea? Sau e doar un efect al cretinismului ireversibil în care am ajuns?

Ne provocăm singuri o suferință eternă doar de dragul de a mai simți ceva intens iar de oameni bucuroși aproape că nu mai poate fi vorba. E dezolant cum omenirea nu-și poate reveni după 2 luni de izolare în confortul propriului cămin!

Și nu am pretenția ca oamenii să se comporte de ca și cum nimic nu s-a întâmplat dar rătăcirea pe care o văd peste tot în jur e total descurajantă. Unde se ducea omenirea dacă azi e atât de ușor îngenunchiată? Ce ne-ar fi așteptat cu adevărat dacă nu aveam parte de virus?

Citesti si   Cum recunoști bărbatul slab

Sursa : Eduard Agachi

 143 total views,  1 views today

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *